justadarkside

„ Esti puternica,
poti sa treci peste!!!”  de cate ori am
auzit asta. Cat mi-as dori sa fiu atat de puternica cum ma vad  ei, dar sunt mult mai slaba decat si-ar
imagina vreodata. Ma frang sub greutatea clipelor, ma pierd pe carari
intortocheate care duc spre nicaieri, imi pun sperantele in vise imposibile. Si
in momentele in care razboiul dintre femeia de casa si prostituata isi odihneste
armele am impresia ca nu merita…

Atunci imi
apropii amintirile dureroase caci durerea nu ma sperie, dar lipsa ei da. Poate
de asta uit sa ma gandesc la ziua de maine si ma arunc cu capul inainte,
riscurile mele sunt un fel de zbor. Mi-am asumat prea multe si poate de aia
nu-mi mai pot folosi aripile, acum doar imi scutur penele in amintirea
plutirilor printre nori de vata de zahar.

M-am imbatat cu
vise si acum mahmureala isi spune cuvantul. Totul e ceata, in jurul meu e
scrumul a tot ce a insemnat „noi”, e cenusa acelor jocuri de cuvinte din
priviri. Si negura nu-mi da voie sa vad spinii din podea. Ii simt doar cum lasa
urme adanci in talpa, in ganduri, in intreaga mea fiinta.

Oglinda in care
se reflecta iluzia acelui „noi” s-a sfaramat in mii de cioburi care acum se
zbat sub ploapele mele.

Si nu pot sa trec
peste, ma pierd undeva intre iluzii si regrete, intre vise si dezamagire.